Filosofia Calatoriilor

Filosofia Calatoriilor XXI

Afara este frig, fulguie. Sunt fulgi mici si albi, ca niste suflete imaculate. M-am bagat devreme in pat in aceasta seara de decembrie. Mi-am tras plapuma pana peste barbie si am privit dincolo de geamul inghetat. Ma aflam la adapost de vacarmul miscarilor cotidiene, de falimentul si epuizarea sufletului omenesc, de tristetea alba si definitiva care apare uneori pe scena vietii, sub lumina reflectoarelor, in salile pline cu sute de oameni, adunati acolo tocmai pentru a o ocoli.

Detalii

Filosofia Calatoriilor XX

Noi, oamenii, suntem fiinte solare. Iubim lumina si viata, sunetul vietii omenesti si pulsul vietii umane. Noaptea, cand totul devine invaluit intr-o liniste mormantala, intrerupta doar de bataliile propriilor noastre inimi, ne simtim inspaimantati, precum copiii intr-o casa pustie. Asa ma simteam si eu cand am decis sa plec.

Detalii

Filosofia Calatoriilor XIX

Mama noastra Terra s-a dus la culcare iar noaptea s-a lasat peste Germania sau peste fostul Regat Bavarez, asa cum se numea odinioara. Ma aflu intr-o camera de hotel, in mijlocul unei paduri, in apropierea lacului, si ma cufund in marea liniste, neintrerupta decat de copacii intunecati ce freamata la atingerea vantului noptii. De obicei sunt nerabdatoare sa vin aici.

Detalii

Filosofia Calatoriilor XVIII

Printr-unul dintre hublourile micii ambarcatiuni razbate o fasie de lumina. Este inca destul de devreme, nu stiu sigur cat este ceasul, dar nu prea tarziu. Ma ridic numaidecat in capul oaselor pentru ca vreau sa ajung pe punte sa ma delectez cu muzica eoliana pe care vantul o face sa rasune pe corzile inimii omenesti. Este surprinzator cat de devreme se poate trezi cineva atunci cand calatoreste pe mare.

Detalii

Filosofia Calatoriilor XVII

Eram patru. Mama, tata, eu si inca o prietena. Am intins hartiile si am inceput sa discutam despre planurile noastre. Ne-am hotarat sa plecam sambata viitoare spre Triglav, in acel paradis montan inca necunoscut pentru marea masa a iubitorilor de munte. Parintii mei optasera pentru un weekend de campare sub cerul liber.

Detalii

Filosofia calatoriilor XVI

E sfarsitul unei zile de toamna iar eu pornesc motorul, ies cu spatele de pe alee si ma indrept catre urmatoarea destinatie. Sunt pe autostrada, prinsa in trafic in spatele unui autocamion. Nu pot vedea dincolo de vehiculul din fata ca sa imi pot da seama care este motivul stationarii, dar probabil ca nici nu exista vreunul.

Detalii

Filosofia Calatoriilor XV

Randul la controlul de Securitate este mai lung decat ar trebui. Si totusi, majoritatea oamenilor ce stau la coada par multumiti. Banuiesc ca ne gandim la exact acelasi lucru. Privesc reconfortant la bagajele de pe banda, relaxandu-mi umerii si inspirand adanc. Au trecut mai putin de 30 de minute de la aterizare iar eu ma aflu deja pe plajele toride ce marginesc OceanulIndian, plimbandu-ma de-a lungul aleii nisipoase si urmarind, cu un soi de evlavie, caldura captiva din vale, fasia de plaja si oceanul ce se-ntinde dincolo de ea.

Detalii

Filosofia Calatoriilor XIV

Soarele sta sa rasara iar eu pasesc impleticit de-a latul strazii concentrandu-ma asupra potecii netede de piatra, incercand sa ajung la un pat sau la o canapea unde ma pot odihni. Drumul a fost lung pana in India, iar Delhi a fost prima oprire intr-o lume cum nu mai vazusem pana acum. Am aterizat la ora 5:00, inainte ca soarele sa se poata ivi la orizont. Prin geamurile avionului puteam intrezari, prin puzderia de luminite, aglomeratia urbana.

Detalii

Filosofia Calatoriilor XIII

Este noapte. Este ora 8 sau 9 iar orasul este gol. Aerul s-a racorit. Un usor amestec de ploaie si zapada isi fac simtita prezenta, sporind ideea de abandon. Arat inspre lucrurile care se vad prin fereastra: becuri aprinse luminand rece, umbrele noptii plutind usor indiferente, copaci inghetati, urme de pasi in alb ce taie poteca si coboara pana in vale. In sufletul meu se topesc iceberguri.

Detalii

Filosofia Calatoriilor XII

Este ora 7 dimineata iar eu ma aflu pe drumul inspre mica insula Rhodos. Ma uit intr-o parte, pe fereastra ovala, incercand sa prind cu degetul umbra avionului care pare ca pluteste pe apa. O mana de pamant aruncata in mijlocul Marii Egee apare stinghera in zare. Pistele se afla undeva in apropiere.

Detalii

Trip Tips

trip tips

Alerte de calatorie

alerte de calatorie

Jurnal de vacanta

jurnal de calatorie

Filosofia calatoriilor

filozofia calatoriilor

Cool Time by VacantaCool

Abonare Newsletter - Cele mai noi oferte

Social Media

Parteneri